Descopera UE
Politica Europeana de Vecinatate
Moldova / UE
Sondaj
Peste citi ani se va integra R. Moldova in UE ?
5 ani10 ani
20 ani
50 ani
nu se va integra niciodata
Etapele istorice ale Integarii Europene
Etapa 2. De la CECO si pana la infiintarea Comunitatii Economice Europene
Cea de-a doua etapa cuprinde perioada de la intrarea in vigoare a Tratatului CECO si pana la infiintarea Comunitatii Economice Europene (CEE). Dupa esecul din 1954 al planurilor ambitioase de creare a unei Comunitati Europene de Aparare — si, in stransa legatura cu aceasta, a unei Comunitati Politice Europene —, adica al unei cooperari la nivel supranational intr-un domeniu extrem de sensibil si de politizat, s-a pus intrebarea "si acum ce ar trebui sa mai facem"? Data fiind situatia, guvernele statelor Benelux au propus noi demersuri in vederea integrarii, care se concentrau de pe acum pe domeniul economic. Propunerile statelor Benelux au fost enuntate cu ocazia Conferintei de la Messina, la mijlocul anului 1955, de catre ministrii de externe ai statelor membre ale CECO, fiind extrem de bine primite. In cele ce au urmat, a fost stabilit un comitet alcatuit din reprezentanti guvernamentali sub conducerea ministrului belgian de externe Paul-Henri Spaak, care urma sa elaboreze un raport, invitand si Marea Britanie sa ia parte la dezbateri. Marea Britanie s-a retras insa in noiembrie 1955, pentru ca nu credea ca planurile sale privind crearea unei zone de liber schimb, pe cat de libera si-o dorea aceasta tara, puteau fi realizate.
Raportul Spaak, prezentat in aprilie 1956 a devenit astfel baza negocierilor care au avut loc pe parcursul anului, care urmareau echilibrarea - destul de dificila in parte - a intereselor, mai ales intre Germania si Franta.
Pana la urma s-a ajuns totusi la un consens: Tratatele pentru instituirea unei Comunitati Economice Europene (CEE) si a unei Comunitati Europene a Energiei Atomice (CEEA) au fost semnate la data de 25 martie 1957 la Roma — "Tratatele de la Roma" — de catre cele sase state membre ale CECO (vezi imaginea de mai jos). Toate aceste Tratate au intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 1958.
Elementele Tratatului CEE
In cele ce urmeaza va vom prezenta pe scurt continutul Tratatului CEE, in care ne vom limita atentia l period celor 60 de ani de integrare. Interesul principal exprimat in acest Tratat era indreptat spre instituirea unei piete comune, adica spre desfiintarea totala a barierelor comerciale dintre statele participante, instituind tarife vamale externe comune precum si o politica comerciala comuna. Acestea erau si obiectivele mentionate in majoritatea dispozitiilor cuprinse in Tratat. In schimb, anumite reglementari cu privire la coordonarea politicii economice si monetare, precum si la alte domenii, ca de exemplu politica agrara, a transporturilor sau a anumitor aspecte din politica sociala, au pastrat, in parte, un caracter mai general.
Putem, asadar, observa - comparand acest Tratat cu Constitutiile nationale - ca este vorba de o situatie cu totul si cu totul diferita. In vreme ce in cazul Constitutiilor nationale nu se mentioneaza practic nimic despre politicile adoptate sau despre domenii individuale, dispozitiile specifice constituie nucleul Tratatului CEE.
Bineinteles ca si acest Tratat contine anumite dispozitii constitutionale clasice, si anume acolo unde este vorba de instituirea structurii institutionale pentru noua Comunitate si de raporturile dintre organisme.
Fundamentul pentru crearea cadrului institutional a fost Tratatul CECO, fapt dovedit si de denumirile folosite pentru cele trei organisme (Consiliul Ministrilor, Adunarea, Curtea de Justitie), preluate de la CECO. In locul Inaltei Autoritati a fost instituita o Comisie, care urma sa devina initiatoarea politicii comunitare, implicandu-se totodata si in procesul de aplicare a acesteia, si aflandu-se, in plus, si in posesia unor competente proprii. In raporturile Comisiei cu Consiliul Ministrilor a existat - spre deosebire de cazul CECO - un transfer semnificativ de competente in favoarea Consiliului, si astfel a statelor membre.
In ceea ce priveste factorii determinanti ai procesului de integrare, putem spune, la finalul celei de-a doua etape, ca, in mod cert, amintirea inca extrem de vie a razboiului si, implicit, interesul principal in vederea mentinerii pacii au trecut tot mai mult pe un plan secundar, in schimb, interesele statelor nationale autonome fiind tot mai importante. Acest lucru s-a putut observa, printre altele, in mai sus mentionata trecere a competentelor dinspre Comisie inspre Consiliul de Ministri si reprezentantii statelor nationale din nou-infiintata CEE.
Continuare ...
Etapa 2. De la CECO si pana la infiintarea Comunitatii Economice Europene
Cea de-a doua etapa cuprinde perioada de la intrarea in vigoare a Tratatului CECO si pana la infiintarea Comunitatii Economice Europene (CEE). Dupa esecul din 1954 al planurilor ambitioase de creare a unei Comunitati Europene de Aparare — si, in stransa legatura cu aceasta, a unei Comunitati Politice Europene —, adica al unei cooperari la nivel supranational intr-un domeniu extrem de sensibil si de politizat, s-a pus intrebarea "si acum ce ar trebui sa mai facem"? Data fiind situatia, guvernele statelor Benelux au propus noi demersuri in vederea integrarii, care se concentrau de pe acum pe domeniul economic. Propunerile statelor Benelux au fost enuntate cu ocazia Conferintei de la Messina, la mijlocul anului 1955, de catre ministrii de externe ai statelor membre ale CECO, fiind extrem de bine primite. In cele ce au urmat, a fost stabilit un comitet alcatuit din reprezentanti guvernamentali sub conducerea ministrului belgian de externe Paul-Henri Spaak, care urma sa elaboreze un raport, invitand si Marea Britanie sa ia parte la dezbateri. Marea Britanie s-a retras insa in noiembrie 1955, pentru ca nu credea ca planurile sale privind crearea unei zone de liber schimb, pe cat de libera si-o dorea aceasta tara, puteau fi realizate.
Raportul Spaak, prezentat in aprilie 1956 a devenit astfel baza negocierilor care au avut loc pe parcursul anului, care urmareau echilibrarea - destul de dificila in parte - a intereselor, mai ales intre Germania si Franta.
Pana la urma s-a ajuns totusi la un consens: Tratatele pentru instituirea unei Comunitati Economice Europene (CEE) si a unei Comunitati Europene a Energiei Atomice (CEEA) au fost semnate la data de 25 martie 1957 la Roma — "Tratatele de la Roma" — de catre cele sase state membre ale CECO (vezi imaginea de mai jos). Toate aceste Tratate au intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 1958.
Elementele Tratatului CEE
In cele ce urmeaza va vom prezenta pe scurt continutul Tratatului CEE, in care ne vom limita atentia l period celor 60 de ani de integrare. Interesul principal exprimat in acest Tratat era indreptat spre instituirea unei piete comune, adica spre desfiintarea totala a barierelor comerciale dintre statele participante, instituind tarife vamale externe comune precum si o politica comerciala comuna. Acestea erau si obiectivele mentionate in majoritatea dispozitiilor cuprinse in Tratat. In schimb, anumite reglementari cu privire la coordonarea politicii economice si monetare, precum si la alte domenii, ca de exemplu politica agrara, a transporturilor sau a anumitor aspecte din politica sociala, au pastrat, in parte, un caracter mai general.
Putem, asadar, observa - comparand acest Tratat cu Constitutiile nationale - ca este vorba de o situatie cu totul si cu totul diferita. In vreme ce in cazul Constitutiilor nationale nu se mentioneaza practic nimic despre politicile adoptate sau despre domenii individuale, dispozitiile specifice constituie nucleul Tratatului CEE.
Bineinteles ca si acest Tratat contine anumite dispozitii constitutionale clasice, si anume acolo unde este vorba de instituirea structurii institutionale pentru noua Comunitate si de raporturile dintre organisme.
Fundamentul pentru crearea cadrului institutional a fost Tratatul CECO, fapt dovedit si de denumirile folosite pentru cele trei organisme (Consiliul Ministrilor, Adunarea, Curtea de Justitie), preluate de la CECO. In locul Inaltei Autoritati a fost instituita o Comisie, care urma sa devina initiatoarea politicii comunitare, implicandu-se totodata si in procesul de aplicare a acesteia, si aflandu-se, in plus, si in posesia unor competente proprii. In raporturile Comisiei cu Consiliul Ministrilor a existat - spre deosebire de cazul CECO - un transfer semnificativ de competente in favoarea Consiliului, si astfel a statelor membre.
In ceea ce priveste factorii determinanti ai procesului de integrare, putem spune, la finalul celei de-a doua etape, ca, in mod cert, amintirea inca extrem de vie a razboiului si, implicit, interesul principal in vederea mentinerii pacii au trecut tot mai mult pe un plan secundar, in schimb, interesele statelor nationale autonome fiind tot mai importante. Acest lucru s-a putut observa, printre altele, in mai sus mentionata trecere a competentelor dinspre Comisie inspre Consiliul de Ministri si reprezentantii statelor nationale din nou-infiintata CEE.
Continuare ...
RELEVANT
Comisia Europeană nu este satisfăcută de modul în care autorităţile moldovene asigură libertatea presei
Peter Balazs: "Pana in momentul de fata, extinderile UE s-au desfasurat cu o periodicitate de 10 ani"
Expertii constata ca populatia europeana imbatraneste
La Chişinău a fost examinată realizarea Planului de Acţiuni Moldova-UE într-o serie de domenii
Majoritatea cetatenilor europeni sustin politicile impotriva fumatului
Str. Iacob Hincu, Chişinău, MD 2001, Republica Moldova